Intalnirea la varf a ministrului Cioroianu
sau
Cum am ajuns sa invat hindi…

Ceva cu spiritele inalte care se ating s-a petrecut in week-end si n-a avut nici o trimitere la Newton sau la Leibniz.

Sambata la pranz, la TVR, am putut urmari satisfactia greu disimulata cu care un tanar italian, 18 ani – membru al extremei drepte, tinuta si toale militare-, ne explica cum sta treaba cu mersul lumii, Europa si nationalitatile si criminalitatea. Cand alocutiunea tanarului dobitoc in bocanci dadea sa devina neinteresanta, surpriza: bipedul atotstiutor se plaseaza in fata unui tablou gigant infatisandu-l pe (unicul!) Zelea Codreanu si afirma ca obiectiv al miscarii lor dorinta de a atinge perfectiunea Garzii de Fier si a desfasurarii logistice antonesciene (cata eruditie!) care a reusit pe deplin izolarea rromilor, interzicerea drepturilor si (chef d`oeuvre) deportarea in Transnistria.
Eruditia tinerilor extremisti italieni (care si-au aplicat ideile vineri noapte ciomagind trei romani aflati la cumparaturi) provine din legatura fraterna cu organizatia similara romaneasca “Noua Dreapta”, burdusita cu studenti rataciti pe la istorie, ba chiar si cu ceva grade academice mizati cu galeriile de fotbal si buimaciti de popi ce ii sfatuiesc sa-si duca prietena la spovedit si impartasit la a doua intalnire si sa ii ciomageasca pe homosexuali si pe alti straini neortodocsi care ne-ar vizita mirificele plaiuri.
Al doilea personaj care ne-a incantat week-endul a parasit temporar Facultatea de Istorie din Bucuresti pentru rolul ingrat de ministru de externe al Romaniei. De un status intelectual indoielnic manifest prin opinii populiste si pupincurism semidoct, Adrian Cioroianu prinde si de aceasta data “mersul diplomatic al problemei” si raspunde la intrebarea legitima “Ce fac Ministerul de Externe si ambasada Romaniei la Roma pentru a remedia aceasta problema?” din Evenimentul Zilei printr-o fantezie naucitoare:

“Ar fi ideal ca ministerul de Externe sa aiba un brat lung cu care sa ii apuce de par pe toti cei care ne fac de ras acolo […] Ieri eram la Cairo si ma gandeam – sigur, e o fantezie ce va spun – ce bine ar fi, cand auzi de asemenea cazuri, sa ai vreo trei kilometri patrati cu sarma ghimpata in mijlocul desertului, sa-i arunci acolo. Sigur ca nu putem face asta.”
(http://www.evz.ro/article.php?artid=329264)

Daca in cazul primului personaj ,lupta de clasa cu acneea si hormonii il puteau face chiar simpatic in inversunarea lui, al doilea, suporterul craiovean Cioroianu nu poate fi inteles decat prin imbecilitatea crasa a tagmei pe care o reprezinta, camuflata de obicei de reflexul “moral” al lipsei de responsabilizare (prima strategie a MAE a fost de a invoca populismul primarului Romei si xenofobia massmediei italiene, dupa aceeasi formula: noi nu trebuie sa facem nimic, nu e problema noastra). In continuarea luarii sale de pozitie Cioroianu ne linisteste: el nu are de ce sa se teama, el sau protectorul sau nu vor avea de suferit (doar milionul de romani din Italia, dar aia oricum nu ii voteaza):

“Ceea ce ne afecteaza este imaginea Romaniei la nivelul mass-mediei italiene. Iar asta este ecoul temerilor populatiei, probabil. La nivel politic nu ne afecteaza. In Europa nu va fi tras de urechi presedintele Romaniei sau premierul sau ministrul de externe. Noi avem o imagine din ce in ce mai ciudata la nivelul populatiei. Acolo trebuie sa contracaram.”
(http://www.evz.ro/article.php?artid=329264)

Infectarea produsa la nivel institutional de ginta politica romaneasca ameninta oricum sa falimenteze moral demersul european romanesc, dar aceeasi atitudine de “voi sunteti de vina, noi suntem aici doar ca sa guvernam” pare sa se fi transformat in mesaj electoral liberal (vezi foto).

Asa ca data viitoare cand vreo chelnerita ne intreaba vazand cum numaram buzunarul cu euro “you speak english… where are you from?”, propun sa-l imitam pe Hrundi V. Bakshi (Peter Sellers in “The Party”) si sa zambim tamp miorlaind ”I`m Hindi. Do you speak Hindi?”*

*Daca nu ati vazut filmul, poanta ar parea slaba.