Ce m-a enervat azi? Obligativitatea vanzarii brichetelor “cu protectie”.

Cum nu am nici copii si nici nu obisnuiesc sa invit musafiri sub 10 ani, nu inteleg in ruptul capului de ce voi fi obligat sa imi rup destele de fiecare data cand imi aprind o tigara.

Mai clar: inteleg utilitatea lor, a aplicatiilor electrocasnice, electrice, electronice sau a mobilei “cu protectie antibebe”, dar ele trebuie sa fie o alegere, nu o obligatie. A ma obliga pe mine sa le folosesc e echivalent cu a-mi sugera (mie, alb mascul fumator, deci discriminabil prin excelenta) un stil de viata. Parintilor li se induce un mod ideal de educatie. Iar copiilor, modele de copilarie de gen “bubbleboy”*.

*”What is a bubbleboy?

-It`s a boy that lives in a bubble” (Seinfeld), get the real feeling here: