Majoritatea oamenilor/piticilor/ cand intalnesc un personaj ca noi, cei care scriem aici, ne analizeaza prin prisma citatelor din opera lui Froid (unul de care nu a auzit nimeni, dar seamana cu Freud la nume), citate pe care le-au descoperit in cartile lui Sidney Sheldon, Barbara Cartland, Sandra Brown. (Scuzati-ma un moment pana imi revin din orgasm, provocat de cartile mega-autorilor mentionati – am avut pt ca nu i-am citit!). Iar dupa ce ne-au analizat, dau verdicte de genul: “Stii, cred ca esti frustrat(a)”, “ai probleme de adaptare”, “ai o problema”,” in sufletul tau se vede o urma, cineva te-a ranit… tra-la-la-la-la…”
Oare asa sa fie?!
Dar astia care ne analizeaza ce mai ascund? ma intreb, cine ursii-nostri-din-padure i-a ranit pe astia si in ce fel, incat ei sunt atat de adaptati, normali si lucizi incat ei ne pot salva pe noi?! Nu mai stiu cine spunea ca in orice societate cel mai adesea intalnit si cel mai comic (hm!…) este sa vezi un om prost cum vrea sa salveze un om de geniu!
Sa lansam un apel, nu “la” lichele: BAI, LASATI-NE sa fim enervati si tratati-va pe voi! Daca va enervam, scrieti aici! Noi ne simtim foarte bine! Stiti zicala: “I do not suffer from insanity, I enjoy every minute of it!”
Yeah! Sparkling! Vezuvien!