Toate articolele scrise de: giafar

J`ai des oiseaux, tu as des oiseaux…

Publicat în de
Răspunde

Din evz, link aici, aflam ca muzica influenteaza caracteristicile vinului afectand simturile bautorului sau, in cazuri izolate, degustatorului. Mai mult, avem si o literatura incipienta a retetelor atmosferice pe baza de vin si muzica: “atunci când asculţi Jimi Hendrix, poţi savura un pahar de Cabernet Sauvignon, în timp ce vinul Merlot ar trebui băut cu muzica lui Otis Redding pe fundal.” Usor de inteles ca busuioaca de bohotin nu ar mai fi fost remarcata fara Carmen Serban si nici murfatlarurile sau pietroasele de acum n-ar mai fi facut mandria meselor de plastic fara arta lui Salam sau tandretea lui Sorinel Pustiu. Acum inteleg si ce se intampla de fapt in spotul de la Cava d`Oro: cand militianul da pe folclor, domnilor din incinta li se pare brusc ca beau posirca si ca posirca au baut de cand s-au nascut. “J`ai des oiseaux, tu as des oiseaux…”

Venus din Ipsos vs. Miorita din Crangasi

Publicat în de
1

Daca intamplarea iti poarta pasii pe-un picior de plai profund bucurestean (recte prin Crangasi), vei surprinde o farama din sufletul romanesc exhibata intre blocuri. Caci ce ar putea spune mai multe despre universul spiritual al romanilor in “trening” decat oaza culturala de la parterul blocului? Locul in care frigiderul, pet-ul de bere, gratarul si casetofonul cu “dusmanii si fetitele” implinesc destinul estetic al natiei. Toate acestea in compania lui Venus din Ipsos, mioritelor care te privesc balos si, deloc intamplator, a unei ciuperci mari si rosii.

venus.jpg

P.S. Grupul de romani ospitalieri lipseste momentan din imagine, deoarece navalisera asupra fotografului cu dorinta de a afla cand se da la ziar, daca vine si televiziunea si ce ar putea iesi din asta. Din cate am inteles fiecare contribuise la desavarsirea grupului statuar asa ca avem de a face, dupa cum bine ai presupus, cu un caz autentic de opera colectiva.

Crazy little thing called Brenciu

Publicat în de
2


M-am saturat sa il vad pe Brenciu maimutarind “Crazy Little Thing Called Love”. Probabil e ok la evenimente private unde se canta dupa ce lumea a baut ceva si vrea scandal, dar dimineata la TV este absolut insuportabil. Am si uitat cum suna originalul, n-am in cap decat “loaaaaaaave” si efervescenta de laxativ intr-un pahar cu apa a solistului inopinat.

No video, please.

Stirile, cum intra ele direct in stomac

Publicat în de
Răspunde

Azi, doua stiri, doua povesti. Prima, incredibila, din Germania, arde un imobil, parintii intra in panica, arunca bebelusul pe geam, un brav politist il prinde “din zbor”, fara victime. A doua, o locomotiva care pleaca singura la vale, mecanicul o urmareste cu taxiul, o prinde la 30 km intr-o halta, incearca sa o abordeze si moare calcat de tren. Avem intr-un caz intentii nobile sortite esecului, in celalalt o intamplare corectata organizational, de sistem. Adicatelea, la noi cu tot eroismul, avem victime; la nemti, cu toata iresponsabilitatea individuala, avem (doar) pagube materiale. Ce dracu` sa mai intelegi din asta?

Tepes si Sultanul Ketchup

Publicat în de
Răspunde

Destul s-au plans urmasii lui Tepes de transformarea literara a dreptului voievod in simbolistica dependentilor de hemoglobina. La Curtea Veche i s-a rezervat postum rolul istoric: crudul justitiar al istoriei romanilor presteaza, la el acasa, ca imagine pentru un ketchup turcesc numit Sultan!

Explicatii posibile:

1.) bancile alea inutile (nu sunt in spatiul public) si oribile (demne de estetica generala a curtii unui tractorist) stau la baza unui program urbanistic a carui anvergura o vom intelege in timp;

2.) e o metafora istorica menita sa puna in valoare bunele relatii dintre cele doua popoare de-a lungul timpului;

3.) Daniela Gyorfi n-a raspuns la telefon (si oricum nu accepta plata in banci).

tepes.jpg

P.S. Poza e nereusita dar reda multumitor atmosfera sumbra.

Cine ne injura pe net si daca mama lui stie

Publicat în de
1

Dupa stirea de pe pe cotidianul.ro privind declararea ca neconstitutionala a unei ordonante politice semnata de ministrul justitiei, un comentator ne someaza : “Chiuariu este un om corect. Cine nu il inghite sa il suga.” Urmeaza inca 21 de comentarii ale unor cetateni convinsi de faptul ca acest Chiuariu ar fi “cel mai bun ministru al Romaniei”, de care am avea mare nevoie.  Cum la Academia Catavencu se mai pomenise o scrisoare anonima a absolventilor de “Petre Andrei” (fostii colegi ai lui Chiuariu) care se dovedise redactata la Ministerul Justitiei, cei de la Cotidianul n-au avut decat sa se uite la IP-urile sustinatorilor de chiuarii.

Cele 22 mesaje de sustinere provin de la IP-ul Ministerului si se termina (sic) la 16.12, cand probabil bugetarii justitiari pleaca acasa. Observatie: ca un angajat al ministerului sa recidiveze cu asa ceva trebuie, pe langa tendinta de a-si baga picioarele in justitie-constitutie, sa fie si nemaipomenit de tamp, incompetent si suficient de increzator in sine ca sa creada ca de data asta IP-ul nu se vede (ha!). Un fel de Agamita (mai prost ca Farfuridi, mai canalie decat Catavencu). Ring a bell?

Cioroianu by Norica

Publicat în de
Răspunde

Cu gratia unui popandau, ministrul de externe il saluta pe Regele Spaniei de parca ar fi baut toata noaptea impreuna. “Ce faci mosule, meci tare aseara la babaroase? Nu ma mai recunosti asa teapan si stilat! Diplomatie, mancati-as!”

Dar clipul are haz mai ales prin comentariile live din studio, unde Noricai Nicolai nu i s-a spus ca e in aer asa ca avem o mostra de reactie neoficiala, dar absolut hilara:

From: http://chinezu.eu/2007/11/27/cioroianu-loveste-din-nou-in-plexul-spaniei/

Asaltul bubble-kids

Publicat în de
1

Ce m-a enervat azi? Obligativitatea vanzarii brichetelor “cu protectie”.

Cum nu am nici copii si nici nu obisnuiesc sa invit musafiri sub 10 ani, nu inteleg in ruptul capului de ce voi fi obligat sa imi rup destele de fiecare data cand imi aprind o tigara.

Mai clar: inteleg utilitatea lor, a aplicatiilor electrocasnice, electrice, electronice sau a mobilei “cu protectie antibebe”, dar ele trebuie sa fie o alegere, nu o obligatie. A ma obliga pe mine sa le folosesc e echivalent cu a-mi sugera (mie, alb mascul fumator, deci discriminabil prin excelenta) un stil de viata. Parintilor li se induce un mod ideal de educatie. Iar copiilor, modele de copilarie de gen “bubbleboy”*.

*”What is a bubbleboy?

-It`s a boy that lives in a bubble” (Seinfeld), get the real feeling here:

Istoria nescrisa a campaniilor romanesti in brainstorming-uri celebre

Publicat în de
Răspunde
Episodul I: Outdoor PNT-CD / europarlamentare, Target: necunoscut

Sunt roman, meaning taran cu fetish

Ne-au parvenit fragmente din consfatuirea de taina dintre un creative director, sa-i spunem Mike, si un client service manager, sa-i zicem Misha, care par a se ocupa de multe din campaniile de pe piata, consemnate de “bestboy electric” Dorel.
“-Deci, astia ce partid erau?

-Taranesc.

-E vreunul negru?

-Nu, sunt romani verzi.

-Bine atunci, sa faca hora si sa rada.

-Prea complicat si n-au atatia figuranti. Ar fi aia vechi dar aia n-au dinti.

-Sa iasa la arat.

-Sunt baieti fini.

-Atunci baga Miorita cu niste oi, pe Horia, Closca si Crisan, cantec stramosesc, Marioara Murarescu pe cal alb, …

-Nu bag oi ca se interpreteaza si apoi aia arata prea sado-maso, kinky shit.

-Atunci da-le niste fetish-uri de opinci, fa-i sa rada si pune-i sa semneze de avans si de nojite.”

Ministrul si telenovelele (update)

Publicat în de
1

Reflexul populist al politicienilor romani de a exprima in continuu parerile majoritatii (asa cum le percep/anticipeaza ei) nu prea lasa loc de responsabilizari si nici de conduite morale. Prezenta acestei malformatii (un fel de muschi populist care se activeaza in momentul cristalizarii unei opinii majoritare) il face pe politician sa urle cel mai tare ceea ce stie deja toata lumea si sa promoveze, sa razbata in ierarhiile ventriloce pe care sistemul romanesc (nu doar politic/ de partid) le propune in dauna oricarei analize sau sistem de valori bazate pe capacitati sau abstractiuni ca eficienta, verticalitatea sau competenta.

Iliescu, care si-a cultivat cu grija atavismele de partid, nu dadea nici o declaratie pana nu “se limpezeau apele”. Cioroianu se trezeste rezonand cu gastile de retarzi de pe stadioane si declara apoi ca a fost surprins de propriile declaratii cand le-a auzit. Lasati orice analiza, sa facem auzita vocea poporului. Ca un amator urcat pe scena langa orchestra ce isi acordeaza in continuu instrumentul dupa Oda Bucuriei, ministrul e mirat ca si de data asta a sunat fals. Normal, daca urechea ii joaca feste, obisnuita cu grupurile semidocte de studenti cu nostalgii legionare sau cu ritmurile disonante ale corului ultrasilor.

Campania ideala a galagiosilor nostri politicieni ar trebui sa intrerupa telenovele in momentul dramatic al abandonarii tinerei seduse cu luari de pozitie: “Nu-i asa ca Jose Fernando e un porc? Eu, si partidul meu, il condamnam fara echivoc si ii cerem neintarziat sa o ia de nevasta. (aplauze)”. Sau, cand el si ea se despart datorita intrigilor vreunei matusi ranchiunoase sa intervina cu lacrimi in ochi: “Facem apel la dialog intre parti, propunem initierea unor discutii pe aceasta tema si gasirea unei solutii de compromis.”

Pare straniu un astfel de scenariu? Surprinzator, nu. Straniu e scenariul cu Cioroianu ministru de externe.

Cum am ajuns sa invat hindi…

Publicat în de
Răspunde

Intalnirea la varf a ministrului Cioroianu
sau
Cum am ajuns sa invat hindi…

Ceva cu spiritele inalte care se ating s-a petrecut in week-end si n-a avut nici o trimitere la Newton sau la Leibniz.

Sambata la pranz, la TVR, am putut urmari satisfactia greu disimulata cu care un tanar italian, 18 ani – membru al extremei drepte, tinuta si toale militare-, ne explica cum sta treaba cu mersul lumii, Europa si nationalitatile si criminalitatea. Cand alocutiunea tanarului dobitoc in bocanci dadea sa devina neinteresanta, surpriza: bipedul atotstiutor se plaseaza in fata unui tablou gigant infatisandu-l pe (unicul!) Zelea Codreanu si afirma ca obiectiv al miscarii lor dorinta de a atinge perfectiunea Garzii de Fier si a desfasurarii logistice antonesciene (cata eruditie!) care a reusit pe deplin izolarea rromilor, interzicerea drepturilor si (chef d`oeuvre) deportarea in Transnistria.
Eruditia tinerilor extremisti italieni (care si-au aplicat ideile vineri noapte ciomagind trei romani aflati la cumparaturi) provine din legatura fraterna cu organizatia similara romaneasca “Noua Dreapta”, burdusita cu studenti rataciti pe la istorie, ba chiar si cu ceva grade academice mizati cu galeriile de fotbal si buimaciti de popi ce ii sfatuiesc sa-si duca prietena la spovedit si impartasit la a doua intalnire si sa ii ciomageasca pe homosexuali si pe alti straini neortodocsi care ne-ar vizita mirificele plaiuri.
Al doilea personaj care ne-a incantat week-endul a parasit temporar Facultatea de Istorie din Bucuresti pentru rolul ingrat de ministru de externe al Romaniei. De un status intelectual indoielnic manifest prin opinii populiste si pupincurism semidoct, Adrian Cioroianu prinde si de aceasta data “mersul diplomatic al problemei” si raspunde la intrebarea legitima “Ce fac Ministerul de Externe si ambasada Romaniei la Roma pentru a remedia aceasta problema?” din Evenimentul Zilei printr-o fantezie naucitoare:

“Ar fi ideal ca ministerul de Externe sa aiba un brat lung cu care sa ii apuce de par pe toti cei care ne fac de ras acolo […] Ieri eram la Cairo si ma gandeam – sigur, e o fantezie ce va spun – ce bine ar fi, cand auzi de asemenea cazuri, sa ai vreo trei kilometri patrati cu sarma ghimpata in mijlocul desertului, sa-i arunci acolo. Sigur ca nu putem face asta.”
(http://www.evz.ro/article.php?artid=329264)

Daca in cazul primului personaj ,lupta de clasa cu acneea si hormonii il puteau face chiar simpatic in inversunarea lui, al doilea, suporterul craiovean Cioroianu nu poate fi inteles decat prin imbecilitatea crasa a tagmei pe care o reprezinta, camuflata de obicei de reflexul “moral” al lipsei de responsabilizare (prima strategie a MAE a fost de a invoca populismul primarului Romei si xenofobia massmediei italiene, dupa aceeasi formula: noi nu trebuie sa facem nimic, nu e problema noastra). In continuarea luarii sale de pozitie Cioroianu ne linisteste: el nu are de ce sa se teama, el sau protectorul sau nu vor avea de suferit (doar milionul de romani din Italia, dar aia oricum nu ii voteaza):

“Ceea ce ne afecteaza este imaginea Romaniei la nivelul mass-mediei italiene. Iar asta este ecoul temerilor populatiei, probabil. La nivel politic nu ne afecteaza. In Europa nu va fi tras de urechi presedintele Romaniei sau premierul sau ministrul de externe. Noi avem o imagine din ce in ce mai ciudata la nivelul populatiei. Acolo trebuie sa contracaram.”
(http://www.evz.ro/article.php?artid=329264)

Infectarea produsa la nivel institutional de ginta politica romaneasca ameninta oricum sa falimenteze moral demersul european romanesc, dar aceeasi atitudine de “voi sunteti de vina, noi suntem aici doar ca sa guvernam” pare sa se fi transformat in mesaj electoral liberal (vezi foto).

Electoral

Asa ca data viitoare cand vreo chelnerita ne intreaba vazand cum numaram buzunarul cu euro “you speak english… where are you from?”, propun sa-l imitam pe Hrundi V. Bakshi (Peter Sellers in “The Party”) si sa zambim tamp miorlaind ”I`m Hindi. Do you speak Hindi?”*

*Daca nu ati vazut filmul, poanta ar parea slaba.